Cum sa opriti in mod eficient comportamentul de auto-stimulare
Interesul fix si comportamentul repetitiv sunt cateva dintre criteriile de diagnostic clinic pentru TSA. Comportamentul de auto-stimulare este un exemplu de comportament repetitiv, care este impartit in general in trei tipuri:
1. Utilizarea trasaturilor fetei sau a partilor corpului pentru a obtine stimularea senzoriala, cum ar fi: inclinarea corpului, rotirea in cerc, baterea mainii, desenarea cu degetele in aer etc. In afara de aceasta, privirea la obiecte, cum ar fi liniile de pe podea, este, de asemenea, un comportament comun de auto-stimulare.
2. Utilizarea de obiecte pentru stimularea simturilor, cum ar fi: jucarii care se rotesc continuu, roti de masina de exemplu.
3. Prezentarea unor obiceiuri obsesive, cum ar fi: insistarea asupra purtarii hainelor de o culoare fixa, modul de a tine obiectele, aranjarea obiectelor, respectarea unei rutine obisnuite (chiar insistand sa efectueze singur fiecare procedura), repetarea aceluiasi subiect, si asa mai departe.
Adesea ii auzim pe parinti ca intervin in aceste situatii prin mustrari, ignorand copilul sau folosind pedepse. Efectul acestor consecinte asupra comportamentului copilului nu este semnificativ astfel, iar in unele cazuri, exista semne de crestere a frecventei comportamentului. Motivul este simplu: aceste acte au scopul de a obtine stimularea senzoriala si este foarte plina de satisfactii pentru copil atunci cand este realizata.Pe termen lung, predarea abilitatilor alternative este o modalitate eficienta de a imbunatati problema. Cu toate acestea, atunci cand comportamentul de autostimulare al copilului este foarte frecvent, ar putea fi o provocare sa incepeti sa predati orice abilitati, asa ca iata cateva modalitati de a intrerupe comportamentul (procedura reactiva). In primul rand, trebuie sa stiti ca nu este posibil ca cel mic sa scape de aceste comportamente chiar de la inceput, mai ales in stadiile incipiente ale interventiei. Asa ca ar fi bine sa-ti aloci ceva timp in fiecare zi (de exemplu, 15-20 de minute) pentru a exersa cu copilul tau.
Pasul 1: Ori de cate ori copilul se autostimuleaza, este posibil sa fie nevoie sa atingeti gentil o parte a corpului copilului, sau chiar intregul corp, pentru a intrerupe comportamentul acestuia (de exemplu, lasati usor mainile copilului in jos daca manifesta un comportament de batare a mainii). Scopul este eliminarea imediata a placerii senzoriale pe care copilul o obtine prin aceste acte, prin urmare, cu cat comportamentul este oprit mai devreme, cu atat copilul obtine placerea mai putin. Daca este posibil, parintii ar trebui sa ofere cea mai mica actiune fizica/asistenta pentru a opri comportamentul, deoarece ne dorim ca copilul sa inceapa sa invete sa practice auto-retinerea. Astfel, pe viitor, intreruperea comportamentului poate fi relativ mai rapida si mai usoara. Daca copilul foloseste un obiect pentru a obtine stimulare senzoriala (de exemplu, rotirea unei cesti), pur si simplu scoateti obiectul.
Pasul 2: Folositi intaritori pentru a va incuraja copilul sa exercite retinerea. Parintii care sunt familiarizati cu utilizarea tokenilor cu copiii lor pot folosi pentru a schimba recompense. In caz contrar, parintii pot pastra recompensa (de exemplu, gustarea preferata a copilului, tableta etc.). De obicei, in primele etape ale interventiei, timpul in care copilul poate exercita retinere este foarte scurt. Prin urmare, parintii trebuie sa profite de oportunitatea corecta pentru a recompensa procesul rapid si direct. In timp ce oferiti recompensa, laudati si copilul intr-un limbaj simplu si concis, astfel incat copilul sa cunoasca asteptarile comportamentului adecvat, cum ar fi: „Maini linistite”. Acest lucru il va ajuta pe copil sa invete relatia dintre demonstrarea autocontrolului din manifestarea unui comportament de autostimulare si obtinerea recompensei.
Pasul 3: Pe masura ce copilul dumneavoastra incepe sa invete sa-si regleze propriul comportament, puteti incorpora treptat predarea abilitatilor alternative. Sa presupunem ca vreau sa-l invat pe copil sa faca puzzle-uri pentru a-si inlocui comportamentul de a bate mana, ma voi alterna treptat predarea jocului puzzle cu antrenamentul autocontrolului. De exemplu, copilul trebuie sa stranga sase tokeni pentru a fi recompensat, asa ca pentru primii 3-4 tokeni, i s-ar oferi ocazia sa demonstreze autocontrol (adica sa se abtina de la autostimulare) si apoi pentru restul tokenilor, li s-ar oferi un puzzle, astfel incat sa poata demonstra jocul adecvat cu puzzle-ul. Tokenii sunt dati atunci cand copilul realizeaza instructia de a face puzzle-ul si de a-si exprima in acelasi timp autocontrolul. Parintii pot ajusta numarul de tokeni ca raspuns la performanta copilului. Jocul puzzle-ului devine abilitate de inlocuire pentru baterea mainii.Atunci cand copilul intelege comportamentul pe care trebuie sa-l controleze, timpul in care se abtine de la comportamentul de autostimulare ar trebui sa creasca si, astfel, ar creste foarte mult si timpul in care parintii pot lucra cu copilul.